Prietenie…

In fiecare zi ne confruntam cu diferite situatii. Fie ca suntem alaturi de cineva, fie ca suntem singuri avem nevoie de tot felul de solutii pentru situatii diferite. De cele mai multe ori, poate, avem nevoie de un sfat. Sau de o varianta de cum ar solutiona cinvea situatia respectiva. Dar sa ajungem la acel cineva. Cine este? In multe situatii “cineva” se confunda cu parintii. Ei vor fi toata viata alaturi de noi si ne vor calauzi pasii in situatii dificile. In celelalte situatii “cineva” se confunda cu prietenii. Prieten, cat de mult poate insemna un singur cuvant. Un singur cuvant leaga atatea persoane. Mai multe persoane sub acelasi acoperis invizibil. Fara sa ne dam seama suntem o bucata a unui mic univers, fiecare mic univers interior participa la Universul prieteniei. Si exista atatea. Fie ca e vorba de unele mai mici sau mai mari, fie ca e vorba de unele la nivel inalt sau la nivel de ultimul om(inca nu am putut sa imi definesc acest termen), prietenia se bazeaza pe acelasi principiu: Increderea. Prietenia nu tine cont de culoarea pielii, de diferiti factori prin care oamenii difera(si aici vreau sa includ toate diferentele existente intre oameni).  Da, prietenia ne uneste pe toti. Putem vorbi de prietenii diferite? Oare exista mai multe tipuri de prietenii? Din punctul meu de vedere, prietenia are un singur inteles. Nu suntem unii mai presus de altii. Toti suntem sub acelasi acoperis. Toti suntem in acelasi univers, pe aceeasi planeta si toti respiram acelasi aer. Toti suntem suportati de aceeasi planeta care oboseste din ce in ce mai repede. Planeta care incearca sa ne suporte cat mai mult si sa ne protejeze cat mai mult in incercarea noastra de a avea o viata cat mai buna si poate…de a incerca sa o salvam. Pentru ca si noi si Planeta suntem sub acelasi acoperis. Al prieteniei. Incercam sa ne facem cat mai multi prieteni pentru  a avea mai multe solutii, dar si pentru a ajuta cat mai multi prieteni.  Incercati sa raspundeti la intrebarea: Eu cati prieteni am?

Privind spre viitor!

Astept. Timpul nu ma iarta. Nu se mai intoarce pentru mine. Nu se mai intoarce pentru nimeni. Vreau sa dau Timpul inapoi cu o singura secunda. Sa stiu ca se poate. Sa stiu ca voi putea evita lucruri pentru care Timpul nu ma iarta. Dar cu ce i-am gresit Timpului? De ce Timpul nu e rabdator cu mine? De ce nu poate intelege ca avem dorinta de a face ceva dar uneori nu si puterea? De ce nu ne poate ajuta nimeni in lupta cu timpul? Timpul e dusmanul meu sau eu sunt propriul meu dusman? Si acum, cand eu critic Timpul acesta se tot scurge. Si nu ma asteapta sa ii spun macar un cuvant. Chiar: timpul ne poate auzi? As vrea sa ii spun: stai. As vrea sa ii spun: unde te grabesti? Vreau si eu sa ajung acolo. Ia-ma cu tine. Sau nu. Mai bine lasa-ma aici langa prietenii mei, langa toti cei pe care ii am aproape. Dar nu te mai grabi asa. Am inteles acum. Te asteapta Viitorul. Dar si pe noi ne asteapta si nu ne grabim asa. Vrei sa fii primul. Vrei sa ajungi inaintea noastra. Un mesaj pentru Viitor: “Cu cat esti mai departe cu atat Timpul nu te va ajunge niciodata. ramai acolo ca venim si noi. Fiecare in ritmul nostru.”

Viata noastra…

Pai cu ce sa incep? Sunt multe de zis. Viata dupa parerea mea este perversa. Stiu, este un cuvant cam aiurea si nu suna bine deloc insa tind sa cred ca este cel mai potrivit cuvant. De ce spun asta?? Pentru ca viata ne tradeaza atunci cand nu ne asteptam. Ne merge bine si cand, deodata intervine ceva care spune: STOP! pana aici. Pacat totul putea continua. Apoi ca orice om stai si te gandesti: Dar oare cum era daca nu se intampla nimic? Dar oare puteam face ceva ca sa evit? Intrebari cu sute de raspunsuri dar dintre care doar unul corect.Dar care este acela? Grea intrebare. O intrebare care ne pune si mai mult pe ganduri si cu putin curaj, putina indemanare psihica, gasim intr-un final raspunsul la intrebare. Acum da, am gasit raspunsul, sunt fericit… dar … totul este prea tarziu, totul a trecut.. iar timpul inapoi nu il pot da… Dar daca as putea da timpul inapoi? Iluzii – asta e viata unui om din totdeauna. Trist, nu? Fa-ti viata asa cum sti tu si gandeste de doua ori inainte sa faci un lucru. Poate fi gresit tot cea ce faci dar poate fi si corect.

“Viata oricui este un spectacol inedit, ba ca actor in rol principal, ba ca actor in rol secundar sau doar ca spectator. Privesti si creezi scenarii. Traiesti si iti traiesti piesa nescrisa. Ce-a fost, a fost. Spectacolul trebuie sa continue! (Grigorescu – ” Specatcolul lumii “)